De ce facem educație?
De ce facem educaţie? Modul în care răspundem la această întrebare este critic pentru viitorul copiilor noştri, naţiunii noastre şi lumii noastre. Si, totuşi, ea se pierde în dezbateri despre standarde, testări şi alte reforme procedurale, tratând educaţia ca ceva ce trebuie făcută copiilor şi nu pentru şi cu copiii.
Calea Montessori ne arată că putem şi trebuie să ne întoarcem la fundamente - la scopul real al educaţiei, ca actualizare a întregului potenţial uman de care dispune fiecare dintre noi. Este o cale extrem de practică, dar e mai mult decât atât. Este un mod de viată – un mod de a gândi despre natura inteligenţei, talentului şi potenţialului de bunătate şi măreţie al tuturor oamenilor, un mod de a hrăni şi inspira creativitatea, curiozitatea, autocontrolul şi stăpânirea de sine, imaginaţia şi iubirea care zac ascunse în noi toţi. Ne spune mereu că orice copil este părintele adultului care va să devină într-o zi, şi că cea mai importantă sarcină a omenirii constă în îngrijirea şi educarea copiilor. |
Bazată pe munca de pionierat a Mariei Montessori, ca şi pe cele mai recente cunoştinţe despre modul cum se dezvoltă, învaţă şi acced copiii la deplina lor stare de umanitate, metoda Montessori este o cale care poate fi numită o educaţie în parteneriat. Este proiectată nu doar pentru a-i ajuta pe copii şi tineri să navigheze în aceste vremuri contemporane dificile, ci şi să-i ajute să creeze un viitor mai paşnic, mai echitabil şi mai durabil.
În loc să se bazeze pe paradigma dominării şi supunerii, a câştigului şi a pierderii, pe răsplată şi pedepse exterioare, pe clasamente, teamă, manipulare, îndoctrinare şi presiune pentru a se conforma, metoda Montessori prezintă o educaţie care se bazează pe parteneriat, independenţă, respect şi încredere reciprocă, pe realizări individuale şi în colaborare, dezvoltând, în acelaşi timp, atât mintea cât şi inima. |
Explicit sau implicit, educaţia dă copilului o hartă mentală a ceea ce înseamnă să fii om. Tot ceea ce învaţă copiii de pe toate meridianele, atât în învăţământul formal cât şi în cel informal, le prezintă o oglindă deformată a lor înşişi. Când viziunea lor despre viitor vine din această perspectivă lumească limitată, ei nu-şi pot dezvolta întregul lor potenţial uman şi nu pot face faţă provocărilor fără precedent pe care le întâlnesc.
Calea Montessori oferă un mod practic şi temeinic prin care, lucrând împreună, educatori, copii, părinţi şi alţii, pot crea comunităţi de învăţare în care fiecare se simte în siguranţă şi este perceput aşa cum este în realitate, în care dimensiunea noastră esenţial umană IESE la lumină şi străluceşte, ridicându-ne inimile şi spiritul, dându-ne forţa să ne realizăm cele mai înalte potenţialuri intelectuale, emoţionale şi spirituale. Prin credinţa ei de neclintit în spiritul uman şi prin provocarea curajoasă la adresa tradiţiei educaţiei bazată pe dominare, Maria Montessori este un model pentru toate cadrele didactice şi toţi părinţii. Moştenirea ei este un dar pentru întreaga umanitate. |