de Rita Schaefer Zener
Traducere: Ramona (Buzatu) Veleanu
Aceste fragmente sunt extrase din două articole cu acelaşi titlu, publicate de Dr. Rita Schaefer Zener - primul în The NAMTA Journal, winter, 2000, Cleveland, USA, al doilea în AMI Communications, 4/2000 , Amsterdam, Olanda.
Dr. Rita Zener a început să se pregătească pentru a deveni educatoare în 1972 - la Centrul AMI din Mexico City, apoi la Oregon Montessori Centre din Portland (1979), iar din 1991 la Washington Montessori Institute din Washington DC. A fost Director of Training la primul curs AMI Montessori ţinut vreodată în România, 1997-1999, într-un partenariat între Montessori Teacher Education Collaborative (din Cleveland, SUA) şi Asociaţia Alternative Pedagogice (din Turnu Severin, România).
"Mai există în lume o ţară care are Montessori. Gândiţi-vă la acest lucru! Există şase clase Montessori în sistemul de învăţământ de stat la Turnu-Severin, Mehedinţi. Ele şi-au început activitatea în septembrie 1999. Organizatorii, Asociaţia Alternative Pedagogice din Turnu-Severin, au avut drept termen limită data de 30 septembrie 1999 pentru a strânge cel puţin 15 semnături pentru fiecare clasă, din partea familiilor care doreau să-şi înscrie copiii în cadrul unui program alternativ Montessori. Ei au strâns mult mai multe semnături.
Pentru români, atracţia pentru pedagogia Montessori constă în faptul că aceasta oferă copiilor posibilitatea de a învăţa cum să facă în mod înțelept alegeri pentru ei înşişi şi cum să gândească pentru ei înşişi. După cinciczeci de ani de comunism, românii au realizat că acestea sunt elemente ale formării care lor le lipsesc.
Traducere: Ramona (Buzatu) Veleanu
Aceste fragmente sunt extrase din două articole cu acelaşi titlu, publicate de Dr. Rita Schaefer Zener - primul în The NAMTA Journal, winter, 2000, Cleveland, USA, al doilea în AMI Communications, 4/2000 , Amsterdam, Olanda.
Dr. Rita Zener a început să se pregătească pentru a deveni educatoare în 1972 - la Centrul AMI din Mexico City, apoi la Oregon Montessori Centre din Portland (1979), iar din 1991 la Washington Montessori Institute din Washington DC. A fost Director of Training la primul curs AMI Montessori ţinut vreodată în România, 1997-1999, într-un partenariat între Montessori Teacher Education Collaborative (din Cleveland, SUA) şi Asociaţia Alternative Pedagogice (din Turnu Severin, România).
"Mai există în lume o ţară care are Montessori. Gândiţi-vă la acest lucru! Există şase clase Montessori în sistemul de învăţământ de stat la Turnu-Severin, Mehedinţi. Ele şi-au început activitatea în septembrie 1999. Organizatorii, Asociaţia Alternative Pedagogice din Turnu-Severin, au avut drept termen limită data de 30 septembrie 1999 pentru a strânge cel puţin 15 semnături pentru fiecare clasă, din partea familiilor care doreau să-şi înscrie copiii în cadrul unui program alternativ Montessori. Ei au strâns mult mai multe semnături.
Pentru români, atracţia pentru pedagogia Montessori constă în faptul că aceasta oferă copiilor posibilitatea de a învăţa cum să facă în mod înțelept alegeri pentru ei înşişi şi cum să gândească pentru ei înşişi. După cinciczeci de ani de comunism, românii au realizat că acestea sunt elemente ale formării care lor le lipsesc.
Tinerele care au fost instruite la Turnu-Severin erau deja educatoare în sistemul tradiţional. Pe parcursul cursului ele şi-au shimbat optica în ceea ce priveşte copilăria timpurie şi performanţele pe care le pot atinge copiii liberi într-un mediu pregătit. Entuziasmul lor şi performanţele şcolare deosebite le-au făcut să treacă peste toate provocările cursului. Mediatizarea cursului prin televiziunea locală a generat emoţie în rândul tinerelor familii care puteau accepta că vechile metode necesită schimbare. Cum să alegi şi cum să gândeşti sunt elemente puternice într-o societate liberă. Românii îşi doresc aceste elemente.
Aceste clase există acolo datorită unui proiect denumit Montessori to Romania. Ceea ce mi-ar plăcea cel mai mult este ca din acest articol să puteţi simţi miracolul acestui proiect. Imaginaţi-vă câteva organizaţii - fiecare cu misiunea ei - lucrând impreună timp de cinci ani. Comunităţile din Houston, Denver, Chicago, Cincinnati, Arizona şi Cleveland au ajutat la strângerea fondurilor necesare. Şcoli Montessori, părinţi, profesori, copii şi alţii au făcut donaţii pentru acest emoţionant şi valoros proiect.
Cum a luat naştere ideea Montessori to Romania? O americancă din Houston, Texas, S.U.A., Juli Kamin, a fondat o fundaţie numită Children of the World (în prezent Cherish our Children, n.n.), cu scopul de a ajuta mamele şi copiii din România. În 1993, prinţesa Margareta a României a vizitat-o la Houston. De asemenea, ea a vizitat şcoala Post Oak, o şcoală Montessori de lângă Houston şi i-a spus lui Juli că doreşte ca acest tip de educaţie să fie disponibil şi pentru copiii români.
Curând după aceea Juli vorbea cu un grup din România despre fundaţie. Translatorul ei era un profesor român, Marcel Căpraru, care locuia în Turnu-Severin. Marcel dorea ca această doamnă şi fundaţia ei să ajute copiii din România. El a descris tipul de educaţie pe care şi-l dorea pentru ei - ceva, a spus el, care să-i înveţe pe copii cum să gândească pentru ei înşişi şi cum să facă pentru ei înşişi alegerile potrivite. Copiii lui Juli frecventau şcoala Post Oak din Houston şi ea i-a spus lui Marcel că ceea ce dorea el sună asemănător cu ceea ce primeau copiii ei la şcoala lor, Montessori.
Marcel a vorbit de mai multe ori cu directoarea şcolii Post Oak, Suzanne Pugin şi s-a convins că Montessori ar reprezenta alegerea potrivită pentru nevoile copiilor români. Oricum, trebuiau instruite nişte educatoare. Children of the World i-a contactat pe David Kahn şi pe Joen Bettmann de la Ohio Montessori Training Institute (OMTI), care au fost de acord să ofere burse educatoarelor românce. Children of the World a strâns bani pentru ca trei educatori să poată fi instruiţi în Cleveland. Ei au fost înscrişi la cursul de instruire din anul şcolar 1995-1996.
Rezultatul ne-a dezamăgit atunci. Numai una dintre educatoare, Ramona Buzatu, a terminat cursul. Oricum ea s-a întors în Romania. Nienhuis a donat un set de materiale, Fundaţia Soros a dat bani pentru mobilier şi OMTI a trimis bani pentru Viaţa Practică. Marcel a reuşit să obţină colaborarea inspectorului general al sistemului de stat şi a primăriei pentru a renova o porţiune nefolosită a uneia din grădiniţele din Turnu-Severin. Marcel şi câţiva dintre primii părinţi au fost capabili să strângă suficienţi copii pentru a începe o şcoală Montessori la Grădiniţa nr. 7.
Tot Marcel, profesorul român care a reuşit să atragă Children of the World în desfăşurarea proiectului Montessori to Romania, a fost şi încă mai este dedicat ideii de a face educaţia mai bună pentru copiii din România, în special din regiunea în care locuieşte. El ştia suficient despre Montessori pentru a şti de ce-şi dorea acest lucru şi cum îi va servi aceasta pe copii. Era suficient de dedicat, de carismatic şi de bine conectat în cercurile educaţionale încât am ştiut că instruirea nu va fi în zadar. Am fi finalizat-o, dacă erau patru până la şase educatoare care să absolve cursul Montessori (s-a dovedit că au fost nouă cele care şi-au obţinut diplomele AMI.)
Profesor doctor Anca Stănişoară, un părinte Montessori care a tradus o parte a cursului, avea influenţă în propagarea ideilor Montessori şi câştigarea sprijinului multor oameni. Ea a observat diferenţa între fiica sa, înscrisă în programul Montessori, şi fiul său mai mare care nu a avut beneficiile unei educaţii Montessori. Ea a fost magnifică în sprijinirea proiectului şi a lansat propunerea pentru mobilier la Rotary Club.
Ramona Veleanu (Buzatu) pur şi simplu nu putea fi lăsată singura din nou! Ea promitea să fie o montessoriană excelentă. Profesoara ei din Cleveland, Joen Bettmann, i-a oferit multe ore în plus de încurajare şi ajutor cu engleza sa, ajutând-o să înţeleagă încărcătura muncii şi să pătrundă adânc în teorie. Ramona a fost cu adevărat liantul deschiderii proiectului Montessori to Romania. Ea a fost asistenta la curs şi mediul ei pregătit (clasa ei) a devenit mediu de instruire (clasa de aplicaţie).
Dezvoltarea claselor, aşa cum au fost formate şi apoi re-formate, este o poveste complicată. În toamna anului 1999 şi-au început activitatea şase clase. Două dintre educatoare au fost însărcinate şi şi-au lăsat clasele mari în octombrie şi respectiv în noiembrie. Pentru a continua aceste clase, două dintre educatoarele cu clase mici ca număr şi-au dizolvat clasele pentru a suplini pe locurile rămase vacante. Câţiva dintre părinţii loiali lor le-au urmat. Celelalte două educatoare au rămas la posturile lor pe parcursul întregului an şcolar şi s-au întors anul acesta la acelaşi loc. De aceea, când am vizitat Turnu-Severin în martie anul trecut, erau patru clase active.
Anul acesta, 2000- 2001, au început activitatea din nou şase clase. Educatoarele care au acum bebeluşi au reluat activitatea. Se pare că toate cele şase îşi vor continua activitatea anul acesta.
Prima clasă pe care o voi descrie este situată într-o zonă veche a oraşului, unde familiile locuiesc în case individuale. Această clasă a fost înfiinţată în 1996. Se află în clădirea în care am desăşurat cursul de instruire AMI pentru nivel primar pe parcursul verilor anilor 1997, 1998 şi 1999. Observaţiile dirijate ale cursantelor s-au desfăşurat de asemenea acolo. Era singura clasă Montessori din România până în toamna anului 1999. Dar relația cu directoarea nu era bună. Directoarea a fost în primul rând forţată să accepte Montessori şi nu a fost capabilă să creeze o atmosferă de lucru potrivită.
În septembrie anul acesta, inspectorul general (un administrator al statului pentru şcoli) a permis acestei grupe Montessori să se mute ceva mai departe, într-o altă grădiniţă. Sunt chiar bineveniţi în Şcoala cu clasele I-VIII nr. 8. Inspectorul general aranjează ca să fie făcute unele renovări, astfel încât mediul pregătit să aibă acces direct la un grup sanitar. El va permite ca grupa să se extindă la 24 de copii şi apoi va pune la dispoziţie o asistentă. Grupele de grădiniţă din România nu au asistenţi pentru fiecare clasă, aşa că ele se simt norocoase.
Cea de-a doua şi cea de-a treia clasă sunt în Grădiniţa nr. 22. Educatoarea, care anul trecut a născut, s-a întors. Educatoarea care a suplinit-o s-a întors, de asemenea. Directoarea a pus toamna aceasta la dispoziţie o a doua încăpere, astfel încât cele două educatoare să fie în grădiniţa nr. 22. Ambele încăperi au mobilier excelent şi material Montessori nou. Le lipseşte Viaţa Practică şi caută modalităţi de a aranja această arie aşa cum ar trebui să arate. Ele speră că părinţii vor fi răbdători pe masură ce strâng ceea ce le este necesar.
Cea de-a patra clasă este în cel de-al doilea an al său de funcţionare, în cadrul Şcolii nr. 7, o altă clădire de şcoală cu clasele I-VIII. Există acolo o clasă spaţioasă cu apă curentă, la al doilea etaj, într-una dintre aripile care nu erau folosite. Directorul a instalat chiuvete când a dat-o spre folosinţă clasei Montessori, în toamna anului 1999. Perdele din voal alb, tipic româneşti, se revarsă deasupra ferestrelor mari pe ambele laturi ale încăperii. Clasa cuprinde 22 de copii anul acesta. De obicei 20 este limita superioară şi 10 cea inferioară pentru grădiniţele româneşti.
Cea de-a cincea clasă pentru anul 2000-2001 este în cel de-al doilea an de funcţionare, la Grădiniţa nr. 4. Educatoarea Montessori este şi directoarea grădiniţei. Se obişnuieşte în Turnu-Severin ca unul dintre profesorii unei şcoli să fie desemnat director al şcolii. Ea a fost directoarea acestei şcoli cu mult timp înainte de a se instrui în Montessori. A fost foarte dificil pentru colegele sale când ea a trecut de la pedagogia tradiţională la pedagogia Montessori. Cu timpul ele au acceptat schimbarea.
Situaţia acestei şcoli este, de asemenea, unică, deoarece este adăpostită în doua apartamente, la parterul unui bloc din beton. Clasa Montessori ocupă două încăperi ale unuia dintre apartamente. Materialele şi munca la măsuţe sunt într-o încăpere, hainele, ghiozdanele şi munca pe covoraşe umplu cea de-a doua cameră.
Mai sunt două absolvente care au rămas în clase tradiţionale. Ele aşteaptă (aşteptau - n.t.) alegerile prezidenţiale din 26 noiembrie, pentru a vedea în ce direcţie vor merge. Dacă Montessori va continua să fie sprijinit în mod activ de către guvern, s-ar putea ca şi cele două să încerce metoda. O altă absolventă a renunţat deja la Montessori pentru o slujba mai profitabilă.
Cele cinci clase de la Turnu-Severin sunt în încăperi care aparţin şcolilor de stat. Educatoarele fac parte din sistemul de stat. Toate numirile noi pe post sunt posturi temporare pe o perioadă de doi ani; aşa că educatoarele a trebuit să accepte o slujbă temporară. La sfârşitul acestui an ele vor susţine un concurs pentru a vedea dacă au dreptul la o slujbă permanentă, atât în Montessori, cât şi în şcolile unde îşi desfăşoară activitatea în prezent.
Clădirile cu clasele Montessori sunt localizate în diferite zone ale oraşului. Cu excepţia celei din zona veche a oraşului, toate sunt înconjurate de blocuri de locuinţe, clădiri uriaşe din beton ce adăpostesc apartamente construite în era comunistă. Conform statisticilor în ceea ce priveşte natalitatea, ar trebui să fie destui copii. Mulţi oameni din Turnu-Severin au părinţi care locuiesc în satele din apropiere. Există aici obiceiul ca bunicii să-şi crească nepoţii în aer curat până când aceştia împlinesc cinci ani. Până la această vârstă şcoala nu este obligatorie, deşi grădiniţele româneşti oferă clase pentru copii de 3 şi 4 ani. Dată fiind această situaţie, este o mare competiţie între educatoare pentru copii cu vârste cuprinse între 3 şi 6 ani în a atrage copiii. Este o realizare atunci când clasele Montessori se completează.
Unul dintre cei care au făcut posibilă această nouă revărsare Montessori în Romania este domnul profesor doctor Marcel Căpraru, preşedintele Asociaţiei Alternative Pedagogice (APA). Domnul profesor doctor Căpraru a fost activ în toţi paşii parcurşi în cadrul proiectului Montessori to Romania. În mod constant, el caută noi modalităţi de a menţine şi extinde conştientizarea metodei Montessori de către români.
Profesor doctor Anca Stănişoară a adus, de asemenea, numeroase contribuţii la proiect. Datorită interviului acordat de ea la radio, în Bucureşti, la 25 august 1999, s-a deschis uşa publicităţii naţionale şi sprijinului public acordat de Ministerul Educaţiei Naţionale pentru activitatea Montessori din Turnu-Severin.
Proiectul Montessori to Romania reprezintă o alianţă de lucru a trei organizaţii nonprofit şi AMI.
Organizaţia americană, Fundaţia Children of the World, are o istorie de zece ani de iniţiere şi finanţare a unor proiecte diferite în Romania, incluzând Montesssori to Romania.
Organizaţia românească, Asociaţia Alternative Pedagogice (APA), se ocupă de administrare în România. Iniţial, ei au recrutat cursanţii, au lucrat pentru obţinerea cooperării Inspectoratului Şcolar pentru a pune la dispoziţie spaţiul necesar, au pus la dispoziţie logistica pentru curs şi continuă să menţină treaz interesul pentru Montessori. Ei au primit o finanţare din partea Clubului Rotary International pentru a acoperi costurile necesare confecţionării de rafturi, mese şi scaune pentru şase clase. Lucrează acum la un proiect pentru a reuşi să trimită câţiva învăţători pentru a urma cursul de instruire Montessori pentru nivel elementar.
Montessori Teacher Education Collaborative (MTEC) a condus administrarea Cursului de instruire şi m-a sprijinit în fiecare moment. Ei au oferit primele burse pentru români pentru a veni în SUA la cursul din 1995-1996 al Ohio Montessori Training Institute. MTEC s-a preocupat de securizarea donaţiilor de materiale Montessori pentru aceste clase, făcute de Nienhuis.
În martie 2000 am vizitat clasele Montessori de la Turnu-Severin. Educatoarele au graţia gimnastelor olimpice românce. Sunt la fel de emoţionate şi pline de căldură atunci când copiii încep să lucreze, ca oriunde în lume. Dragostea de muncă, concentrarea, autodisciplina şi sociabilitatea, într-un cuvânt, normalizarea copiilor, se întâmplă şi în România.
Mi-am planificat să merg din nou anul acesta şi cel următor pentru a le sprijini pe parcursul primului lor ciclu de trei ani. A fost un privilegiu şi o plăcere pentru mine să lucrez la acest proiect şi să fiu aceea care a adus primul curs AMI de instruire Montessori în România.
Concluzii
Cooperarea şi angajamentul tuturor celor implicaţi în aceste organizaţii diferite, inclusiv AMI, este un model în ceea ce priveşte munca secolului XXI. Fiecare grup îşi are propriile valori şi ţeluri. Fiecare membru are propriile-i motive pentru participare. Alţii, care nu au fost menţionati aici, au adus, de asemenea , contribuţii semnificative la proiect. Totuşi, am fost capabili să susţinem o relaţie de muncă complicată timp de şase ani în acest proiect, Montessori to Romania. Nici unul nu ar fi putut face toată această muncă singur şi cu toţii am ştiut acest lucru. Am fost nevoiţi să ne punem energia şi angajamentul în slujba succesului proiectului şi să continuăm să vorbim, să vorbim, să vorbim - să ascultăm, să ascultăm, să ascultăm … pentru a-l face să se întâmple.
Felicitări tuturor celor care au participat!"
Aceste clase există acolo datorită unui proiect denumit Montessori to Romania. Ceea ce mi-ar plăcea cel mai mult este ca din acest articol să puteţi simţi miracolul acestui proiect. Imaginaţi-vă câteva organizaţii - fiecare cu misiunea ei - lucrând impreună timp de cinci ani. Comunităţile din Houston, Denver, Chicago, Cincinnati, Arizona şi Cleveland au ajutat la strângerea fondurilor necesare. Şcoli Montessori, părinţi, profesori, copii şi alţii au făcut donaţii pentru acest emoţionant şi valoros proiect.
Cum a luat naştere ideea Montessori to Romania? O americancă din Houston, Texas, S.U.A., Juli Kamin, a fondat o fundaţie numită Children of the World (în prezent Cherish our Children, n.n.), cu scopul de a ajuta mamele şi copiii din România. În 1993, prinţesa Margareta a României a vizitat-o la Houston. De asemenea, ea a vizitat şcoala Post Oak, o şcoală Montessori de lângă Houston şi i-a spus lui Juli că doreşte ca acest tip de educaţie să fie disponibil şi pentru copiii români.
Curând după aceea Juli vorbea cu un grup din România despre fundaţie. Translatorul ei era un profesor român, Marcel Căpraru, care locuia în Turnu-Severin. Marcel dorea ca această doamnă şi fundaţia ei să ajute copiii din România. El a descris tipul de educaţie pe care şi-l dorea pentru ei - ceva, a spus el, care să-i înveţe pe copii cum să gândească pentru ei înşişi şi cum să facă pentru ei înşişi alegerile potrivite. Copiii lui Juli frecventau şcoala Post Oak din Houston şi ea i-a spus lui Marcel că ceea ce dorea el sună asemănător cu ceea ce primeau copiii ei la şcoala lor, Montessori.
Marcel a vorbit de mai multe ori cu directoarea şcolii Post Oak, Suzanne Pugin şi s-a convins că Montessori ar reprezenta alegerea potrivită pentru nevoile copiilor români. Oricum, trebuiau instruite nişte educatoare. Children of the World i-a contactat pe David Kahn şi pe Joen Bettmann de la Ohio Montessori Training Institute (OMTI), care au fost de acord să ofere burse educatoarelor românce. Children of the World a strâns bani pentru ca trei educatori să poată fi instruiţi în Cleveland. Ei au fost înscrişi la cursul de instruire din anul şcolar 1995-1996.
Rezultatul ne-a dezamăgit atunci. Numai una dintre educatoare, Ramona Buzatu, a terminat cursul. Oricum ea s-a întors în Romania. Nienhuis a donat un set de materiale, Fundaţia Soros a dat bani pentru mobilier şi OMTI a trimis bani pentru Viaţa Practică. Marcel a reuşit să obţină colaborarea inspectorului general al sistemului de stat şi a primăriei pentru a renova o porţiune nefolosită a uneia din grădiniţele din Turnu-Severin. Marcel şi câţiva dintre primii părinţi au fost capabili să strângă suficienţi copii pentru a începe o şcoală Montessori la Grădiniţa nr. 7.
Tot Marcel, profesorul român care a reuşit să atragă Children of the World în desfăşurarea proiectului Montessori to Romania, a fost şi încă mai este dedicat ideii de a face educaţia mai bună pentru copiii din România, în special din regiunea în care locuieşte. El ştia suficient despre Montessori pentru a şti de ce-şi dorea acest lucru şi cum îi va servi aceasta pe copii. Era suficient de dedicat, de carismatic şi de bine conectat în cercurile educaţionale încât am ştiut că instruirea nu va fi în zadar. Am fi finalizat-o, dacă erau patru până la şase educatoare care să absolve cursul Montessori (s-a dovedit că au fost nouă cele care şi-au obţinut diplomele AMI.)
Profesor doctor Anca Stănişoară, un părinte Montessori care a tradus o parte a cursului, avea influenţă în propagarea ideilor Montessori şi câştigarea sprijinului multor oameni. Ea a observat diferenţa între fiica sa, înscrisă în programul Montessori, şi fiul său mai mare care nu a avut beneficiile unei educaţii Montessori. Ea a fost magnifică în sprijinirea proiectului şi a lansat propunerea pentru mobilier la Rotary Club.
Ramona Veleanu (Buzatu) pur şi simplu nu putea fi lăsată singura din nou! Ea promitea să fie o montessoriană excelentă. Profesoara ei din Cleveland, Joen Bettmann, i-a oferit multe ore în plus de încurajare şi ajutor cu engleza sa, ajutând-o să înţeleagă încărcătura muncii şi să pătrundă adânc în teorie. Ramona a fost cu adevărat liantul deschiderii proiectului Montessori to Romania. Ea a fost asistenta la curs şi mediul ei pregătit (clasa ei) a devenit mediu de instruire (clasa de aplicaţie).
Dezvoltarea claselor, aşa cum au fost formate şi apoi re-formate, este o poveste complicată. În toamna anului 1999 şi-au început activitatea şase clase. Două dintre educatoare au fost însărcinate şi şi-au lăsat clasele mari în octombrie şi respectiv în noiembrie. Pentru a continua aceste clase, două dintre educatoarele cu clase mici ca număr şi-au dizolvat clasele pentru a suplini pe locurile rămase vacante. Câţiva dintre părinţii loiali lor le-au urmat. Celelalte două educatoare au rămas la posturile lor pe parcursul întregului an şcolar şi s-au întors anul acesta la acelaşi loc. De aceea, când am vizitat Turnu-Severin în martie anul trecut, erau patru clase active.
Anul acesta, 2000- 2001, au început activitatea din nou şase clase. Educatoarele care au acum bebeluşi au reluat activitatea. Se pare că toate cele şase îşi vor continua activitatea anul acesta.
Prima clasă pe care o voi descrie este situată într-o zonă veche a oraşului, unde familiile locuiesc în case individuale. Această clasă a fost înfiinţată în 1996. Se află în clădirea în care am desăşurat cursul de instruire AMI pentru nivel primar pe parcursul verilor anilor 1997, 1998 şi 1999. Observaţiile dirijate ale cursantelor s-au desfăşurat de asemenea acolo. Era singura clasă Montessori din România până în toamna anului 1999. Dar relația cu directoarea nu era bună. Directoarea a fost în primul rând forţată să accepte Montessori şi nu a fost capabilă să creeze o atmosferă de lucru potrivită.
În septembrie anul acesta, inspectorul general (un administrator al statului pentru şcoli) a permis acestei grupe Montessori să se mute ceva mai departe, într-o altă grădiniţă. Sunt chiar bineveniţi în Şcoala cu clasele I-VIII nr. 8. Inspectorul general aranjează ca să fie făcute unele renovări, astfel încât mediul pregătit să aibă acces direct la un grup sanitar. El va permite ca grupa să se extindă la 24 de copii şi apoi va pune la dispoziţie o asistentă. Grupele de grădiniţă din România nu au asistenţi pentru fiecare clasă, aşa că ele se simt norocoase.
Cea de-a doua şi cea de-a treia clasă sunt în Grădiniţa nr. 22. Educatoarea, care anul trecut a născut, s-a întors. Educatoarea care a suplinit-o s-a întors, de asemenea. Directoarea a pus toamna aceasta la dispoziţie o a doua încăpere, astfel încât cele două educatoare să fie în grădiniţa nr. 22. Ambele încăperi au mobilier excelent şi material Montessori nou. Le lipseşte Viaţa Practică şi caută modalităţi de a aranja această arie aşa cum ar trebui să arate. Ele speră că părinţii vor fi răbdători pe masură ce strâng ceea ce le este necesar.
Cea de-a patra clasă este în cel de-al doilea an al său de funcţionare, în cadrul Şcolii nr. 7, o altă clădire de şcoală cu clasele I-VIII. Există acolo o clasă spaţioasă cu apă curentă, la al doilea etaj, într-una dintre aripile care nu erau folosite. Directorul a instalat chiuvete când a dat-o spre folosinţă clasei Montessori, în toamna anului 1999. Perdele din voal alb, tipic româneşti, se revarsă deasupra ferestrelor mari pe ambele laturi ale încăperii. Clasa cuprinde 22 de copii anul acesta. De obicei 20 este limita superioară şi 10 cea inferioară pentru grădiniţele româneşti.
Cea de-a cincea clasă pentru anul 2000-2001 este în cel de-al doilea an de funcţionare, la Grădiniţa nr. 4. Educatoarea Montessori este şi directoarea grădiniţei. Se obişnuieşte în Turnu-Severin ca unul dintre profesorii unei şcoli să fie desemnat director al şcolii. Ea a fost directoarea acestei şcoli cu mult timp înainte de a se instrui în Montessori. A fost foarte dificil pentru colegele sale când ea a trecut de la pedagogia tradiţională la pedagogia Montessori. Cu timpul ele au acceptat schimbarea.
Situaţia acestei şcoli este, de asemenea, unică, deoarece este adăpostită în doua apartamente, la parterul unui bloc din beton. Clasa Montessori ocupă două încăperi ale unuia dintre apartamente. Materialele şi munca la măsuţe sunt într-o încăpere, hainele, ghiozdanele şi munca pe covoraşe umplu cea de-a doua cameră.
Mai sunt două absolvente care au rămas în clase tradiţionale. Ele aşteaptă (aşteptau - n.t.) alegerile prezidenţiale din 26 noiembrie, pentru a vedea în ce direcţie vor merge. Dacă Montessori va continua să fie sprijinit în mod activ de către guvern, s-ar putea ca şi cele două să încerce metoda. O altă absolventă a renunţat deja la Montessori pentru o slujba mai profitabilă.
Cele cinci clase de la Turnu-Severin sunt în încăperi care aparţin şcolilor de stat. Educatoarele fac parte din sistemul de stat. Toate numirile noi pe post sunt posturi temporare pe o perioadă de doi ani; aşa că educatoarele a trebuit să accepte o slujbă temporară. La sfârşitul acestui an ele vor susţine un concurs pentru a vedea dacă au dreptul la o slujbă permanentă, atât în Montessori, cât şi în şcolile unde îşi desfăşoară activitatea în prezent.
Clădirile cu clasele Montessori sunt localizate în diferite zone ale oraşului. Cu excepţia celei din zona veche a oraşului, toate sunt înconjurate de blocuri de locuinţe, clădiri uriaşe din beton ce adăpostesc apartamente construite în era comunistă. Conform statisticilor în ceea ce priveşte natalitatea, ar trebui să fie destui copii. Mulţi oameni din Turnu-Severin au părinţi care locuiesc în satele din apropiere. Există aici obiceiul ca bunicii să-şi crească nepoţii în aer curat până când aceştia împlinesc cinci ani. Până la această vârstă şcoala nu este obligatorie, deşi grădiniţele româneşti oferă clase pentru copii de 3 şi 4 ani. Dată fiind această situaţie, este o mare competiţie între educatoare pentru copii cu vârste cuprinse între 3 şi 6 ani în a atrage copiii. Este o realizare atunci când clasele Montessori se completează.
Unul dintre cei care au făcut posibilă această nouă revărsare Montessori în Romania este domnul profesor doctor Marcel Căpraru, preşedintele Asociaţiei Alternative Pedagogice (APA). Domnul profesor doctor Căpraru a fost activ în toţi paşii parcurşi în cadrul proiectului Montessori to Romania. În mod constant, el caută noi modalităţi de a menţine şi extinde conştientizarea metodei Montessori de către români.
Profesor doctor Anca Stănişoară a adus, de asemenea, numeroase contribuţii la proiect. Datorită interviului acordat de ea la radio, în Bucureşti, la 25 august 1999, s-a deschis uşa publicităţii naţionale şi sprijinului public acordat de Ministerul Educaţiei Naţionale pentru activitatea Montessori din Turnu-Severin.
Proiectul Montessori to Romania reprezintă o alianţă de lucru a trei organizaţii nonprofit şi AMI.
Organizaţia americană, Fundaţia Children of the World, are o istorie de zece ani de iniţiere şi finanţare a unor proiecte diferite în Romania, incluzând Montesssori to Romania.
Organizaţia românească, Asociaţia Alternative Pedagogice (APA), se ocupă de administrare în România. Iniţial, ei au recrutat cursanţii, au lucrat pentru obţinerea cooperării Inspectoratului Şcolar pentru a pune la dispoziţie spaţiul necesar, au pus la dispoziţie logistica pentru curs şi continuă să menţină treaz interesul pentru Montessori. Ei au primit o finanţare din partea Clubului Rotary International pentru a acoperi costurile necesare confecţionării de rafturi, mese şi scaune pentru şase clase. Lucrează acum la un proiect pentru a reuşi să trimită câţiva învăţători pentru a urma cursul de instruire Montessori pentru nivel elementar.
Montessori Teacher Education Collaborative (MTEC) a condus administrarea Cursului de instruire şi m-a sprijinit în fiecare moment. Ei au oferit primele burse pentru români pentru a veni în SUA la cursul din 1995-1996 al Ohio Montessori Training Institute. MTEC s-a preocupat de securizarea donaţiilor de materiale Montessori pentru aceste clase, făcute de Nienhuis.
În martie 2000 am vizitat clasele Montessori de la Turnu-Severin. Educatoarele au graţia gimnastelor olimpice românce. Sunt la fel de emoţionate şi pline de căldură atunci când copiii încep să lucreze, ca oriunde în lume. Dragostea de muncă, concentrarea, autodisciplina şi sociabilitatea, într-un cuvânt, normalizarea copiilor, se întâmplă şi în România.
Mi-am planificat să merg din nou anul acesta şi cel următor pentru a le sprijini pe parcursul primului lor ciclu de trei ani. A fost un privilegiu şi o plăcere pentru mine să lucrez la acest proiect şi să fiu aceea care a adus primul curs AMI de instruire Montessori în România.
Concluzii
Cooperarea şi angajamentul tuturor celor implicaţi în aceste organizaţii diferite, inclusiv AMI, este un model în ceea ce priveşte munca secolului XXI. Fiecare grup îşi are propriile valori şi ţeluri. Fiecare membru are propriile-i motive pentru participare. Alţii, care nu au fost menţionati aici, au adus, de asemenea , contribuţii semnificative la proiect. Totuşi, am fost capabili să susţinem o relaţie de muncă complicată timp de şase ani în acest proiect, Montessori to Romania. Nici unul nu ar fi putut face toată această muncă singur şi cu toţii am ştiut acest lucru. Am fost nevoiţi să ne punem energia şi angajamentul în slujba succesului proiectului şi să continuăm să vorbim, să vorbim, să vorbim - să ascultăm, să ascultăm, să ascultăm … pentru a-l face să se întâmple.
Felicitări tuturor celor care au participat!"